Ghicitori cu fenomene ale naturii

    PUBLICITATE
    53 ori


    Descriere :

    Aici gasesti o impresionanta colectie de ghicitori pentru copii despre fenomene ale naturii.

    Pisc de gheaţă plutitor,
    În mările polilor!
    (aisbergul)
    Cu flori şi cu soare,
    Cu ploi, cu ninsoare,
    Trec toate pe rând,
    Pletele albind.
    (anotimpurile, anii)
    Sunt surori, chiar gemene,
    Dar nu vor să semene
    Între ele nicidecum
    Se stropesc cu alt parfum,
    Hainele nu sunt la fel,
    Au la deget alt inel.
    Una-şi pune haină verde,
    Alta haina-ncet şi-o pierde;
    Una – haină colorată
    Alta – alb imaculată
    Una-i caldă; alta-i rece
    Nimeni nu le întrece
    Una păsările aduce
    Alta – păsările alungă
    Una ni se pare dulce
    Alta ni se pare lungă.
    (anotimpurile)
    Am un pom. Deşi e mare,
    Numai patru ramuri are:
    Una florile-nf loreşte,
    Alta fructele rodeşte,
    Alta frunza-ngălbeneşte,
    Alta prinde strai de-argint să ţeasă.
    (anul cu cele 4 anotimpuri)
    Ochi de cer oglindit,
    Ferit, în turn adânc adăpostit,
    De toată lumea folosit.
    (apa din fântână)
    Oglinda cerului
    În adăpostul pămîntului.
    (apa în fântână)
    Umbreluţă albăstrea,
    Încape lumea sub ea.
    (cerul)
    Am un brâu vărgat
    De cer spânzurat.
    (curcubeul)
    Brâu arcuit, vărgat,
    Splendid colorat,
    Pe cer luminat.
    (curcubeul)
    Năframă vărgată
    Peste mare-aruncată.
    (curcubeul)
    Sus pe cer s-a arătat
    Un covor încovoiat!
    (curcubeul)
    Cine te-ngână
    Şi nu te superi?
    (ecoul)
    Îţi vorbeşte
    Şi turceşte,
    Şi-orice limbă nimereşte.
    (ecoul)
    Murgul rage
    În pârloage,
    Lelea-ngână
    În grădină.
    (ecoul)
    Nu-l întrebi
    Şi îţi răspunde
    Cauţi în jur
    Şi nu ştii unde.
    (ecoul)
    Am un bour roşu:
    Unde paşte
    Multă vreme
    Se cunoaşte.
    (focul)
    Armăsar aprig şi roşu;
    Dacă paşte
    Se cunoaşte
    Şi pe unde se opreşte
    Iarba-un an nu mai creşte.
    (focul)
    Cât de mic,
    Dar noaptea tot se vede.
    (focul)
    Galben, roşu la culoare,
    Licurici lasă să zboare!
    (focul)
    Unde doarme boul roşu,
    Nu mai creşte iarbă verde.
    (focul)
    Vântu-l stinge
    Vântul îl încinge.
    (focul)
    Popa-n casă,
    Pletele-i pe casă.
    (focul şi fumul)
    Tatăl încă nu s-a născut,
    Şi copilul i-aleargă prin sat.
    (focul şi fumul)
    Săgeata împăratului
    Sparge casa dracului.
    (fulgerul)
    Un balaur roş, de pară,
    A ieşit din nori afară!
    (fulgerul)
    Parc-ar fi nişte petale,
    Ori steluţe ce dansează
    Norii le presară iarna
    Şi pe gene ţi le-aşază.
    (fulgii de nea)
    Ce trece prin pod
    Şi nu hodorogeşte?
    (fumul)
    E albastru, ba e sur;
    Urcă-n aer binişor
    Fără aripi sau motor.
    (fumul)
    În foc s-a născut,
    De foc a fugit,
    De foc despărţit,
    Iute a murit.
    (fumul)
    Nu e abur, nu e nor,
    Dar la fel e de uşor!
    (fumul)
    Ori îi iarnă, ori îi vară,
    Suie-n pod fără de scară.
    (fumul)
    Se suie moşul în pod
    Fără scară,
    Fără mâini
    Şi fără picioare.
    (fumul)
    Nu-i vulcan, să ţineţi minte,
    Dar azvârle apă fierbinte!
    (gheizerul)
    Strugure nu-s,
    nici piatră nu-s,
    Însă cad din nori, de sus;
    Florile eu nimicesc
    La căldură mă topesc.
    (grindina)
    A venit baba din munţi
    Peste râuri făcând punţi
    Şi a prins spunând poveşti
    Flori de gheaţă la fereşti.
    (iarna)
    Cine vine cu steluţe
    Albe-n frunte
    Dinspre munte?
    (iarna)
    Vine dinspre munte
    Cu steluţe-n frunte,
    Aspră şi căruntă,
    Totul înveşmântă.
    (iarna)
    Ce se rupe când îi spui numele?
    (liniştea, tăcerea)
    Cine ştie o crăiasă
    Toată noaptea luminoasă
    Între stele locuieşte
    Oare cum se mai numeşte?
    (luna)
    E rotundă şi bălaie,
    Intră noaptea în odaie!
    (luna)
    O secere fără dinţi
    Păşeşte peste munţi.
    (luna)
    Eu, oare, cum mă numesc?
    Corcoduşii-i înfloresc,
    Curăţ cerul tot de nori
    Şi-n poiene scot miori.
    (luna aprilie)
    Mi se spune şi florar!
    Peri şi meri în floare-s iar,
    Ca în toamnă când intraţi
    Fructe bune să mâncaţi!
    (luna mai)
    Eu sunt luna-aceea care,
    Scoate ghiocei la soare,
    Toporaşi şi lăcrimioară
    Bun venit iar, primăvară!
    (luna martie)
    Doisprezece fraţi aleargă
    Anul cât este de lung;
    Fug de zor prin lumea-ntreagă,
    Niciodată nu se-ajung.
    (Lunile anului)
    Cin’ se zbate zi şi noapte,
    De stânci veşnic se izbeşte
    Şi deloc nu oboseşte?
    (marea)
    Ce trece prin sat
    Şi cânii nu bat?
    (negura)
    De la mare pân’ la munte
    Picură stele mărunte.
    (ninsoarea)
    Grămezi de câlţi,
    Peste munţi.
    (norii)
    Pe deasupra se arată
    Munţi de vată scărmănată!
    (norii)
    Peste ape şi pământ
    Plutesc munţi purtaţi de vânt!
    (norii)
    Pe sub razele de soare
    Zboară peste câmp o floare.
    (norul)
    Trece monstrul marea
    Cu părul alb ca sarea.
    (norul)

     

    Un burete uriaş
    Şterge praful din oraş.
    (norul)

    Ia gândeşte-te şi spune
    Cine-i mai bogat în lume?
    (pământul)
    Între nori şi-ntre pământ
    Sfori de apă cad pe rând!
    (ploaia)
    Astăzi în grădina mea,
    Am văzut după perdea,
    Cum o zână frumuşică,
    Da iar viaţă la grădină.
    Oare cine este? Oare?
    (primăvara)
    Călător ce merge-agale
    Numai pe unde e vale!
    (râul)
    Dis de dimineaţă-n zori
    Varsă lacrimi peste flori
    Soarele s-a ridicat
    Şi pe loc el le-a uscat.
    (roua)
    Iat-o nu-i
    Dacă nu-i
    Nici eu n-o spui.
    (scânteia)
    Când apare el pe cer,
    Stelele s-ascund şi pier!
    (soarele)
    De pe cer o sită mare
    Cerne pe pământ dogoare!
    (soarele)
    Măr de aur lucitor
    De viaţă dătător.
    (soarele)
    Măr frumos şi aurit,
    Chiar din cer a răsărit.
    Ziua întreagă străluceşte
    Şi pământul încălzeşte.
    Cine e?
    (soarele)
    Cuie mici cu măciulie
    Strălucesc pe cer o mie,
    Dar când iese soarele
    Fug de-şi rup picioarele.
    (stelele)
    Nu spune nimic
    Şi-mi spui numele;
    Cine-s?
    (tăcerea, liniştea)
    Ce e pe lume mai scurt şi mai lung,
    Mai încet şi mai repede,
    Mai dispreţuit şi mai regretat,
    Mai preţuit şi mai pierdut?
    (timpul)
    Ce trece pe dinaintea ochilor
    Şi nu-l poţi vedea?
    (timpul)
    Trece nevăzut,
    Re pede de necrezut,
    Nu fuge, nu sare,
    Rost mare în lume are.
    (timpul)
    Cine-aduce ploi mărunte,
    Şi nespus de multe fructe?
    (toamna)
    Urlă lupul la hotară
    Şi s-aude-n altă ţară.
    (tunetul)
    Ce merge pe apă şi nu se udă?
    (umbra)
    Ce vezi şi nu prinzi,
    Merge pe apă şi nu se udă
    Şi-oricât fugi de ea
    Tot te va urma?
    (umbra)
    Cin’ se ţine de oricine
    Numa-n zilele senine?
    (umbra)
    Fug de tine
    Şi tu musai după mine.
    (umbra)
    Care forţă pribegită
    Apa mării o agită?
    (vântul)
    Ce zboară pe sus
    Şi nu-l vezi?
    (vântul)
    Cine trece pe la poartă,
    Şi câinii nu îl latră?
    (vântul)
    Cin’ se zbate zi şi noapte
    De stânci veşnic se izbeşte
    Şi deloc nu oboseşte?
    (valul)
    Urlu şi mă învârtesc
    Pe drumeţi îi îngrozesc.
    (viscolul)
    Fuge fără de picioare
    De n-o prinzi
    Nici de-a călare.
    (vremea)
    Ce movilă e grozavă,
    Că aruncă-n ceruri lavă?
    (vulcanul)
    Ca făina, alb se cerne,
    Albă cergă ea aşterne.
    (zăpada)
    Laptele gerului,
    Sub streaşina cerului.
    (zăpada)
    Moale, albă şi pufoasă,
    Pentru câmp e haină groasă.
    (zăpada)
    Nu-i făină, dar se cerne;
    Nu-i covor, dar se aşterne.
    (zăpada)
    Sunt albă şi pufoasă,
    Mă aştern pe străzi, pe case.
    Bulgări moi eu fac din ea
    Şi un mare om de nea.
    (zăpada)
    Ce se micşorează pe măsură ce creşte?
    (ziua, luna, anul, viaţa)
    Am o cloşcă,
    C-o aripă neagră şi una albă.
    Cu cea neagră îşi adună puii,
    Cu cea albă îi împrăştie.
    (Ziua şi noaptea)
    Cine-i albă şi neagră,
    Caldă şi rece,
    Vine şi trece?
    (Ziua şi noaptea)
    Două fete-mi poartă salbă
    Una-i neagră, alta-i albă.
    Ne-ncetat se tot alungă
    Şi nu pot să se ajungă.
    (Ziua şi noaptea)
    Sunt două surori în lume,
    Neasemenea la nume:
    Una-i albă, luminată,
    Ş-alta neagră-ntunecată;
    Se gonesc prin lumea lungă,
    Şi nu pot să se ajungă.
    (ziua şi noaptea)
    Vaca neagră intră-n sat,
    Toată lumea s-a culcat;
    Vaca albă când soseşte,
    Toată lumea se trezeşte.
    (ziua şi noaptea)

    Detalii: Site-ul Cantecedecopii.com este un blog cu cantece dedicat tuturor copiilor si partintilor. Cantecul "Ghicitori cu fenomene ale naturii" a fost adaugat in ziua de 12 ianuarie 2014 si este un cantec ce apartine de categoria mult iubita de voi Ghicitori pentru copii . Se pare ca acest videoclipul "Ghicitori cu fenomene ale naturii" este unul foarte popular din moment ce a fost vizionat de 53 ori. Va asteptam cu drag sa reveniti pe acest site in fiecare zi deoarece publicam pentru voi cele mai noi videoclipuri. Daca ti-a placut "Ghicitori cu fenomene ale naturii" te invit sa ne votezi sau sa lasi un comentariu pe facebook sau direct pe site. Multumim!

    Pentru a viziona videoclipul "Ghicitori cu fenomene ale naturii" trebuie instalate :

    Instalar Adobe Flash Player   Instalar Adobe Shockwave  

    Comentarii pentru Ghicitori cu fenomene ale naturii

    FACEBOOK


    PUBLICIDAD