CATEGORII: Poezii de Grădiniță
Vizualizari:1723
Adăugat acum: 10 ani în urmă
Versuri poezia Cartea Naturii
Cine-a zis că-n asta lume
Totul e la întîmplare,
Să ne-arate cum se face
O albină sau o floare!
„Evoluția” aduce
Gropi, ruine, bolovani;
Viața însă ea nu face
Nici în zeci de mii de ani…
Ca să cred în întîmplare
Trebuie credință mare
Și viață fară Domnul
Tare tristă mi se pare!
Eu cînd am privit o floare
Fară grabă și atent
M-am uimit căci e făcută
Cu migală și talent…
Chiar un simplu fir de iarbă
Nu se poate să nu fie
Plănuit de Creatorul
Cu așa o măiestrie!
Omul e minunea lumii
Construit cu-ntelepciune
De puterea cea divina,
-Orișicine poate spune.
Slavă, cinste, închinare
Creatorului Cel Sfint,
El revarsă-a Sa iubire
Peste toate cîte sunt.
A naturii carte sfinta
E deschisă orișicui
Ca să-nvete-ntelepciune
Din știință cerului.
Să privim în ea cu toții
Mare, mic sau mai batrin;
Dumnezeu la El primește
Chiar pe orișice păgîn.
Cine poate să cuprindă
Cerul cu a să gîndire,
Soare, ape, munți și stele?
Dumnezeu este iubire!
Marea cu-ale ei adincuri
Ne vorbește de-ndurare
Și păcatele uitate:
Dumnezeu este iertare!
