Legenda monstrului din Loch Ness (legendă în limba română)

Legenda monstrului din Loch Ness – Cele mai noi si mai frumoase legende pentru copii.

Mc Koon, din clanul Mc Been, era un viteaz căruia i se dusese vestea în toată Scoţia. Omorâse mulţi balauri şi monştri. De aceea regele Eric cel Crud a hotărât să dea o petrecere în cinstea sa.

–    Să aveţi grijă să vină cei mai mari bucătari şi cei mai vestiţi muzicieni. Vreau o petrecere să se ducă vestea.

–    Sigur Sire. Dorinţa ta este porunca noastră! – Pe Mc Koon îl voi invita personal. Au fost chemaţi împăraţi de peste mări şi

ţări, cele mai frumoase domniţe şi cei mai viteji prinţi.

Regele hotărî ca petrecerea să fie ţinută în aer liber, aproape de Castelul Urquhart, lângă lacul Loch Ness. Tânărul Mc Koon primi cu mare bucurie vestea regelui. Veni şi ziua petrecerii. Mc Koon veni însoţit de frumoasa Âedân. Toate privirile erau aţintite asupra lor. Dănţuiră până dimineaţa. Când negura nopţii se amesteca cu zorii zilei, Mc Koon spuse:
–    Aedân, vrei să priveşti răsăritul Soarelui împreună cu mine? -încântată, spuse uşor ruşinatăÂedân.

Ajunseră pe malurile alunecoase ale lacului şi se opriră. Nu le venea să creadă ochilor ce vedeau. Apa parcă fierbea şi parcă toată natura era înfricoşată. Mc Koon puse mâna pe spadă, în mijlocul lacului se zăreau doi ochi roşii ca sângele. Apa învolburată se îndrepta chiar spre ei.

Mc Koon, ai grijă! mai putu să rostească Âedân înainte ca din lac să îşi facă apariţia o făptură îngrozitoare. Nu semăna cu niciun monstru cunoscut. Era atât de mare că cei doi păreau furnici pe lângă el.

–    Fugi, Âedânl Salvează-te! spuse viteazul tânăr îndreptându-şi sabia către monstru.

Mc Koon simţea cum bestia îi pândea flecare mişcare. Deodată sabia fulgeră şi un răcnet străpunse pâda. Viteazul nostru reuşise să lovească creatura. O dâră de sânge se zărea prin apă.

–    Mc Koon, ai reuşit, zise Âedân, care fugi spre el să îl îmbrăţişeze.

–    Stai pe loc! mai avu puterea să zică tânărul, dar monstrul deja o înşfăcase pe domniţă târând-o spre mijlocul lacului.

Mc Koon pomi înot după ei şi reuşi să o salveze cu ultimele puteri. De-abia ajunseră pe malul lacului că monstrul îşi şi făcu apariţia, mai înfricoşător şi mai ameninţător.

–    Dacă forţa săbiei nu este îndeajuns, atunci poate forţa blestemului va fi, zise Âedân care începu să bolborosească ceva. –

Apa începu să fiarbă şi mai tare, vântul sufla cu putere. Monstrul înainta, dar domniţa continua să spună blestemul. La un moment dat, o linişte cuprinse zarea şi soarele începu să îşi facă apariţia. Monstrul răcni:

–    De ce m-ai blestemat aşa, să trăiesc pe fundul lacului şi nimeni să nu mă poată vedea?

–    Dacă nici viteazul Mc Koon nu a putut să te învingă cu forţa săbiei, atunci niciun supus al regelui să nu te mai poată zări vreodată! zise domniţa, iar monstrul se adânci pentru totdeauna în apele lacului.