„Iarna” este o poezie scrisă de George Cobsuc, în care autorul explorează contrastul dintre frumusețea și asprimea iernii. Poezia este compusă din trei strofe ale căror versuri sunt ritmate și pline de imagini vizuale. În ansamblu, poezia „Iarna” de George Cobsuc surprinde esența iernii și modul în care aceasta afectează oamenii și natura. Prin descrieri sugestive și trăiri intense, autorul transmite atât frumusețea cât și provocările iernii, creând astfel o imagine completă și captivantă a acestui anotimp. Dacă ți-a plăcut acesta poezie, iți propun să citești și poezia „Fulgul de zăpadă” scrisă de C. Rades.
Poezia Iarna – de George Cosbuc
Iarna-i un vestit dulgher,
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie
Fără lemne şi fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i meşter iscusit,
Că pe deal şi pe câmpie
Ţese-o pânză minunată,
Fără iţe, fără spată,
Fără fir de tort urzit.
Şi din drăgălaşa-i pânză
Dă şi vântului să vânză.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.
