Fabula „Vulpea și măgarul” scrisă de Alexandru Donici este o poveste moralizatoare care vorbește despre modul în care vanitatea și invidia pot duce la propriul nostru eșec.
Vulpea și măgarul fabulă de Alecu Donici
– Mintiosule! de unde vii?
O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.
– Drept de la leu, de vrei să ştii;
Am fost să-l văd şi m-am mirat
Cum au slăbit de tare;
Bătrân, neputincios: îţi pare
O fiară foarte de nimică
Acel ce când zbiera,
Tot codrul tremura,
Iar eu muream de frică.
Acum însă mai toţi,
Cu coarne şi cu colţi,
Cum pot îl dojenesc
Şi frica-i răsplătesc.
– Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit
De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit.
– Aşa! măgarul i-au răspuns.
Ba cred că l-au pătruns
Pereche de copite
De mine lui zvârlite.
Şi sufletele mici asemene urmează,
Când pe acei căzuţi din slavă împilează.
Magarul si vulpea , deveniti tovarasi pentru a se apara unul pe celalalt fata de dusmani , au pornit intr-o zi la vanatoare prin padure.Nu au avut mult de mers si au intalnit un leu.Vulpea , vazand pericolul care o pastea , s-a apropiat de leu si i-a promis ca , daca acesta nu se va atinge de blana ei , il va ajuta sa puna laba pe magar.Sireata vulpe i-a spus apoi magarului sa fie linistit pentru ca nu va pati nimic , dar l-a adus pe marginea unei gropi adanci si l-a facut sa cada in ea , ca intr-o capcana.Leul , vazand ca magarul nu are scapare , a infulecat-o pe vulpe si , dupa aceea , s-a ospatat pe indelete cu magarul.
Morala : Niciodata sa nu ai incredere in dusmani.
