Ghicitori despre animale si insecte

    1.378 ori


    Descriere :

    Please complete the required fields.
    Intampini probleme?


    Citeste acum cele mai interesante Ghicitori despre animale salbatice , domestice, insecte de copii. Adaugam zilnic ghicitori noi pentru voi.

    Are-un ac micuţ şi fin,
    Zboară lin din floare-n floare,
    Acul este cu venin
    Iar polenu-i pe picioare.
    (albina)
    Din flori picuri de dulceaţă
    Strânge dis-de-dimineaţă.
    (albina)
    Ghiceşte: care gospodină
    Strânge pentru cină
    Zahăr din grădină?
    (albina)
    Hărnicuţă gospodină
    Strânge miere din grădină.
    (albina)
    Harnică, draga,
    Înconjură dumbrava.
    (albina)
    Harnică şi aprigă,
    Are-n gură numai miere,
    Iar în coadă ţepi şi fiere.
    (albina)
    Inspectează floricele
    Şi strânge nectar din ele!
    (albina)
    La cap limbă cu miere,
    La coadă limbă cu venin.
    (albina)
    Animal cu capu-n jos
    Şi este foarte ţepos
    De vrei să-l ridici de jos.
    (ariciul)
    Are zeci de ace groase
    Dar nu ţese nici nu coase.
    (ariciul)
    Cine trece-ncet pe uliţi
    Înarmat cu mii de suliţi?
    (ariciul)
    Cui îi place să se-mbrace
    În cojoc cu mii de ace?
    (ariciul)
    Din grădina lui Mihai,
    De sub tufe de urzici
    A ieşit un ghem de scai
    Ca să caute furnici.
    Ce să fie oare, ghici?
    (ariciul)
    Pleacă moşu-ncet la vie
    Cu scai mulţi pe pălărie!
    (ariciul)
    Trece paşa pe uliţe
    Cu trei mii de suliţe.
    (ariciul)
    Nu e peşte, nici vapor
    Uriaşul mărilor!
    (balena)
    Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
    Înaltă, cu lungi picioare,
    Pene negre pe-aripi are,
    Peste broaşte e mai tare!
    (barza)
    Are coarne-ncârligate
    Şi cu-alţi semeni se bate!
    (berbecul)
    Cine umblă gras, fălos,
    Cu cojocu-ntors pe dos?
    (berbecul)
    Trece badea mânios
    Cu cojocu-ntors pe dos.
    (berbecul)
    Găinuşă pestriţată
    Cu coada mereu plouată!
    (bibilica)
    Vacă neagră, coarne late,
    Îndreptate mult în spate,
    Vara umblă să se scalde
    În mlaştini cu ape calde!
    (bivoliţa)
    Când e viu, el trage carul
    Iar tăiat, dintr-a lui piele
    Face talpă tăbăcarul
    Şi cizmarul tălpi, pingele.
    (boul)
    Când suge,
    Când ară,
    Când face din el ciubote.
    (boul)
    Cine întâi suge,
    Apoi ară
    Şi când piere
    Merge pe stradă?
    (boul)
    Până-i mic,
    Ţări cuprinde;
    Dacă creşte,
    Pământul risipeşte;
    Dacă moare,
    În joc sare.
    (boul)
    Fie cât o fi de cald,
    Am eu unde să mă scald,
    Căci îndată – ţup! – în lac
    Şi încep să cânt: oac! Oac!
    (broasca)
    Holbată, cu gura mare,
    Ca şi o lăcustă sare.
    (broasca)

     

    Farfurie umblătoare
    Cu cap, coadă şi picioare.
    (broasca ţestoasă)

    Poartă-n spate o cetate
    Şi din ea doar capu-l scoate!
    (broasca ţestoasă)
    Şapte puncte poartă-n spate
    Şi-ajută pomii cât poate.
    (buburuza)
    E o babă supărată
    Şade-n scorbură uscată,
    Are ochii de motan
    Şi seamănă c-un vultan!
    (bufniţa)
    Ursuleţ cu alb vărgat
    Rău cu vulpea e certat!
    (bursucul)
    Corabie plutitoare
    Pe nisipuri, călătoare!
    (cămila)
    Sprintenă şi delicată
    Se adapă-nfiorată!
    (căprioara)
    Care gâză stricătoare
    Apare în luna mai
    Şi face pagubă mare,
    De ţipă copacii: “Vai”!
    (cărăbuşul)
    Am un dorobanţ
    Şi e pus în lanţ.
    (câinele)
    Când e frig,
    Stă covrig,
    Iar când vede un motan
    Sare ca un năzdrăvan!
    (câinele)
    E lânos şi stă la stână
    Şi pe oi el le adună.
    (câinele)
    Roade oase,
    Stă în cuşcă,
    Pe duşmanii săi îi muşcă.
    (câinele)
    Un prieten credincios,
    Fără frică, bătăios,
    Hoţul frică de el are
    Când îi iese în cărare.
    Poţi să spui cum se numeşte
    Cel ce curtea ţi-o păzeşte?
    (câinele)
    Animalele din casă
    Umblă pe sub masă
    Când se întâlnesc
    Rău se ciondănesc.
    (câinele şi pisica)
    Are coamă şi nu-i leu,
    Îl conduc unde vreau eu.
    Pe spate îi sunt samar
    Şi-l înham şi la docar.
    (calul)
    Este un prieten bun,
    El mă duce unde-i spun
    Cu căpăstru şi cu şa
    Iarna-mi plimbă sania.
    (calul)
    Mândru, înalt şi frumos,
    La ochi este luminos;
    Urechi are, coarne n-are
    Şi te poartă în spinare.
    (calul)
    Cine poate să-l ajungă
    Pe acest alergător,
    Care-şi poartă puii-n pungă?
    Îl ghiciţi foarte uşor!
    (cangurul)
    Are barbă, nu-i bărbat.
    E gata de cocoţat!
    (capra)
    Barbă are,
    Popă nu-i
    Coarne are
    Vacă nu-i.
    (capra)
    Dă şi lapte,
    E şi joc,
    Poţi să tai lemne pe ea
    Şi-n trăsură-o poţi vedea;
    Cine-i năzdrăvana?
    (capra)
    În aer ramurile-şi are
    Acest trofeu de vânătoare.
    (cerbul)
    Mândru şi încoronat,
    Prin poieni este-mpărat!
    (cerbul)
    Cu basc roşu şi în frac
    Ciocăneşte un copac –
    Scurt şi iute, ca să vadă
    Inima-i de nu-i bolnavă.
    (ciocănitoarea)
    Vine “doctoru”-n pădure
    Cu fes roş şi cu secure!
    (ciocănitoarea)
    Către soare se avântă
    Dimineaţa-n zori şi cântă.
    (ciocârlia)
    Are mama o ulcea
    Cu ceşcuţe lângă ea;
    Ceştile sunt toate vii,
    Drăgălaşe, aurii!
    (cloşca cu pui)
    Ia gândiţi-vă, copii,
    Cine merge printre trestii
    Şi din apă se hrăneşte
    Prinzând câte-un pui de peşte?
    (cocostârcul)
    Am un ceas cu pieptene
    Şi-n coadă c-o secere;
    Cine-i?
    (cocoşul)
    Cât e vara – cucurigu!
    Cucurigu – când dă frigu!
    Cine-i frate dumnealui?
    Cum îl cheamă?
    Poţi să-mi spui?
    (cocoşul)
    Cavaler împintenat,
    Sus, pe gard, stă cocoţat
    Şi tot strigă prin vecini
    Că e şef peste găini!
    (cocoşul)
    La cap pieptene
    Şi la coadă secere
    La grumaz coş cu grăunţe.
    (cocoşul)
    La trup pepene,
    La cap pieptene,
    La coadă secere,
    La picioare răşchitoare,
    Împunge cu clonţu-n soare.
    (cocoşul)
    Păsărică elegantă,
    Cu pieptar catifelat,
    Coada-şi mişcă ziua toată
    Bătând tactul regulat!
    (codobatura)
    Zboară Stanca prin livadă
    Cu o daltă-n loc de coadă!
    (coţofana sau ţarca)
    O şopârlă de cinci coţi,
    Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
    (crocodilul)
    Cine-şi cântă numele
    Prin toate pădurile?
    (cucul)
    Cine umblă mult prin lume
    Şi se tot strigă pe nume?
    (cucul)
    Singuratic şi hai-hui,
    Îşi cântă numele lui!
    (cucul)
    Ce holbată şi sfioasă
    Toată ziua şade-n casă?
    (cucuveaua)
    Am o pasăre rotată
    Stă cu coada învolburată
    Şi te-aleargă în curtea toată.
    (curcanul)
    Cine-i mândru şi-nfoiat
    Şi cu moţ de nas legat?
    (curcanul)
    Uriaş cu nasul mare
    Poartă oameni pe spinare!
    (elefantul)
    Cavaler de la paradă
    Are coada cât o spadă!
    (fazanul)
    Colorat e ca o floare,
    Trupul fin şi mic îl are,
    Zboară vara pe câmpie,
    Spuneţi ce-ar putea să fie.
    (fluturele)
    Parcă-i floare zburătoare
    Şi are şase picioare!
    (fluturele)
    O păpuşă gogonată
    Stă pe gheaţă înfăşată!
    (foca)
    Are ciocu-ncrucişat,
    Desface conul de brad!
    (forfecuţa)
    Este mică chiar de tot,
    Dacă treci, o calci sub toc,
    Dar la ea în muşuroi
    Face treaba ca şi noi.
    (furnica)
    Mică, dar voinică,
    În spate ridică
    Sacul cu povară,
    Să-l ducă la moară.
    (furnica)
    Mică e şi harnică,
    Dar nu-i deloc darnică.
    (furnica)
    Toată vara a lucrat
    Hrană multă a adunat.
    Mărunţică, aşa e ea,
    Face munca cea mai grea.
    (furnica)
    Trec grăbite pe cărare
    Patru sute de picioare.
    Cine-s?
    (furnicile)
    Trei mărgele, doar, pe-o aţă
    Se mişcă plină de viaţă!
    (furnica)
    Vine fuga pe cărare
    Culegând la pietrişoare.
    (găina)
    Jupâneasa durdulie
    Cu rochiţa cenuşie
    Lucrată din pene lucii,
    Caută pe lac papucii.
    (gâsca)
    Atunci când sunt în ogradă
    Ga, ga, ga se iau la sfadă
    Iar când sunt pe lângă lac
    Baie întruna fac.
    (gâştele)
    O leliţă certăreaţă
    Multe cântece învaţă.
    Ea vorbeşte limbi vreo nouă
    Şi-umblă veşnic după ouă!
    (gaiţa)
    Animal cu trup tărcat
    Şi cu gât nemăsurat!
    (girafa)
    Are gâtul foarte-nalt
    Şi picioarele cam lungi
    Dacă vrei să-i dai o floare
    E cam greu la ea s-ajungi.
    (girafa)
    Nu-i canar şi nici scatiu,
    Cu veşmântul auriu!
    (grangurul)
    Cenuşiu, cu alb stropit
    Artist foarte iscusit!
    (graurul)
    Cine cântă toată vara
    Prin fâneţe cu ghitara?
    (greierele)
    Zi şi noapte prin fâneţi,
    Auzi mii de cântăreţi.
    (greierii)
    Un pitic, cumplit duşman,
    Zi şi noapte iese-n lan,
    Roade spice, boabe fură
    În punguţele din gură!
    (hârciogul)
    Parcă-i câine urâcios,
    Umblă mult cu capu-n jos,
    Cu cadavre se hrăneşte,
    Orişiunde le găseşte!
    (hiena)
    Elefant scurt în picioare
    Intră-n apă la răcoare!
    (hipopotamul)
    Am un puişor de drac
    Cu doi dinţi de greblă-n cap.
    (iedul)
    E fricosul cel mai mare
    Iute-aleargă-n depărtare,
    Dar la morcovi de îl chem,
    Vine, doar să-i fac un semn!
    (iepurele)
    La deal repede şi fără ocol,
    Iar la vale rostogol.
    (iepurele)
    Lungi urechi, picioare lungi,
    Doar cu puşca îl ajungi!
    (iepurele)
    Urecheat cu haine sure
    Stă pe câmp şi în pădure.
    (iepurele)
    Stau pe-al ierbilor covor,
    Speriaţi de umbra lor,
    De-i pericol, ţuşti, spre zare,
    Prelungi umbre zburătoare.
    (iepurii)
    Iedul cu şase picioare
    Vrea ca lanul să doboare!
    (lăcusta)
    Nu e ţap, dar coarne are
    Şi prin lanuri iute sare!
    (lăcusta)
    Ce se prinde-ndată vara,
    Dar cu anevoie iarna?
    (laptele)
    Zână albă ca o vrajă
    Lin pe apă ea pluteşte,
    Între trestii stă de strajă
    Şi în apă ea priveşte
    Cine e? Cine-o ghiceşte?
    (lebăda)
    Nu e cal, dar are coamă
    Şi-i puternic fără seamă,
    Îl ghiceşti uşor, când vrei,
    Că e scris pe banii mei!
    (leul)
    E un mic aeroplan
    Cu aripi de celofan!
    (libelula)
    Mici pitici cu felinare
    Umblă noaptea pe cărare!
    (licuricii)
    Scânteioară
    Albăstrioară,
    Zboară pe-ntuneric, zboară;
    Luminează ici-colea.
    Ce-i: felinăraş sau stea?
    Licăreşte… licăreşte…
    Numele cine-i ghiceşte?
    (licuriciul)
    Ce vieţuitoare zburătoare
    Ce nu-i pasăre,
    Are un nume de floare?
    (liliacul)
    Pare-a fi un şoricel
    Însă are aripioare
    Zboară noaptea-n chip şi fel
    Purtând numele de floare.
    (liliacul)
    Şoricel cu aripioare
    Poartă numele de floare.
    (liliacul)
    Zburătoare
    Cu patru picioare.
    (liliacul)
    Melcul fără de găoace
    Multă pagubă ne face!
    (limaxul)
    Se întinde şi se strânge
    Şi lacomă suge sânge!
    (lipitoarea)
    O dihanie ciudată
    Poartă-n gură o lopată!
    (lopătarul)
    Ciocoi ţeapăn şi hapsân,
    El se vrea-n turmă stăpân!
    (lupul)

     

    Cărăuş vestit în turmă
    Duce oile din turmă.
    (măgăruşul)

    Cine este urecheat
    Şi mereu încăpăţânat?
    (măgarul)
    E bun dobitoc
    Foarte încăpăţânat
    Urechi lungi,
    Minte nu are,
    Are cruce pe spinare.
    (măgarul)
    E moţat, nu-i ciocârlan,
    Are coiful năzdrăvan,
    Chiar o glugă de cioban!
    (mătăsarul)
    Animal cu chip de om
    Ţopăie din pom în pom!
    (maimuţa)
    Are coarne, dar nu-mpunge,
    Şi pe leneşi îi ajunge!
    (melcul)
    Casa mare-şi duce-n spate,
    Pe tălpici adevărate,
    Iar pe unde trece lasă
    Fir de-argint şi de mătasă.
    (melcul)
    El nu fuge,
    Nici nu împunge,
    Merge încet pe cărare
    Cu căsuţa în spinare.
    (melcul)
    Merge, merge…
    Greu ajunge.
    Are coarne,
    Dar nu-mpunge,
    Iar când pleacă la plimbare
    îşi ia casa în spinare.
    (melcul)
    Stă întotdeauna-n casă,
    Iar de ploaie nici că-i pasă
    Şi, deşi n-are picioare,
    Merge-agale pe cărare.
    (melcul)
    Totdeauna sunt acasă
    Şi de ploaie nu îmi pasă…
    Merg încet, dar chibzuit:
    Pe-unde merg las drum albit.
    Am şi coarne,
    Şi le fac
    Lungi sau scurte
    După plac.
    (melcul)
    Voinicel cu cornişoare
    Umblă cu casa-n spinare.
    (melcul)
    Pasăre galbenă-n cioc,
    Fluieră un cânt cu foc!
    (mierla)
    Mâţă cu aripi de peşte
    Şi cu colţii cât un cleşte!
    (morsa)
    Toată noaptea toarce dus
    Fără furcă, fără fus.
    (motanul)
    Noi muncim întreaga vară,
    Să o dăm din casă-afară,
    Că-i urâtă şi murdară!
    (musca)
    Nu-i simpatică deloc!
    Ţi se bagă-n nas, în gură,
    Chiar şi-n oala de pe foc
    Şi-n tigaia cu friptură.
    (musca)
    Bucălaia de la stână
    Ne dă miel, lapte şi lână!
    (oaia)
    Turmă mică, târâtoare,
    Paşte-n pomi, nu pe ogoare!
    (omizile)

     

    Am o albă cămăruşă
    Plină e de mâncăruşă.
    (oul)

    Am o casă văruită
    Nicăieri nu-i găurită.
    (oul)
    Am o casă văruită,
    Peste tot este boltită.
    (oul)
    Arunci sus, îi alb
    Pică jos, îi galben.
    (oul)
    Casă văruită,
    Oval întocmită,
    Peste tot boltită,
    La mijloc cleioasă,
    O aşezi pe masă.
    (oul)
    Cine şade în cuibar
    Ca un cocoloş de var?
    (oul)
    Am un frate
    Ţese-o pânză minunată
    Fără iţe, fără spată.
    (păianjenul)
    Cine ţese-n colţ de casă
    Pânză nouă de mătase?
    (păianjenul)
    Fără iţe, fără spată,
    Ţese pânză minunată,
    Subţire şi rară,
    În case şi-afară.
    (păianjenul)
    Nu e mire, nici mireasă,
    Are trenă mătăsoasă
    Cu bănuţi frumoşi, verzui,
    Hai ghiciţi numele lui!
    (păunul)
    Un hultan voinic, năuc,
    Cu ciocul cât un uluc!
    (pelicanul)
    O surcică argintie,
    Numa-n apă şade vie!
    (peştele)
    Şade “domnul” pe un banc
    Numa-n cizme şi în frac!
    (pinguinul)
    Are blana mătăsoasă,
    La căldură toarce-n casă;
    La lăbuţe-are gheruţe –
    Stau ascunse în pernuţe.
    (pisica)
    Care-i dobitocul
    Ce păzeşte focul
    Şi-şi spală cojocul?
    (pisica)

     

    Cu pernuţe la lăbuţe,
    Cine calcă-ncetişor
    Parcă umblă pe covor?
    Iată bieţii şoricei
    Fug iute din calea ei!…
    (pisica)

    Toarce lelea-ncetişor
    Fără furcă şi fuior!
    (pisica)
    Cocoloş pe sub măsuţă
    Îşi ia coada în lăbuţă
    Şi isteţ precum e el
    Îl prinde pe şoricel.
    (pisoiul)
    Mică, mică şi fricoasă
    Creşte cucul, nu se lasă!
    (pitulicea)
    Stă la noi necontenit
    Şi cântă: “tivit! tivit!”!
    (piţigoiul)
    Am aici în bătătură
    O uzină cu untură,
    Care umblă prin ogradă
    C-un şurub în loc de coadă.
    (porcul)
    Butoi cu cârlig la coadă,
    Ară ziua prin ogradă.
    (porcul)
    Şindil, mindil;
    La bot ca pitacul,
    La păr ca acul;
    Vara în glod,
    Iarna în pod.
    (porcul)
    Nu-i tractor, dar e în stare
    Poieni, lunci, păduri să are!
    (porcul mistreţ)
    Duce veste
    Ca-n poveste
    Şi oricui el ştie-a spune
    Că e semnul păcii-n lume.
    (porumbelul)
    Am o păsărică-n sac,
    Soţie de pitpalac!
    (prepeliţa)
    Cântăreaţă delicată,
    Vraja-i seara ne desfată!
    (privighetoarea)
    Ce moţată, dragii mei,
    A prins Creangă într-un tei?
    (pupăza)
    Armăsar sprinţar,
    Cât un fir de mac,
    Unde sare
    Urmă n-are,
    Dar când paşte
    Se cunoaşte.
    (puricele)
    Cine-i mic, mititel,
    De se sperie şi Vodă de el?
    (puricele)
    Mic şi negru, cafeniu
    Unde a sărit, nu ştiu!
    (puricele)
    Ară deşi n-are oase,
    Şi-n pământ îşi face case.
    (râma)
    De cu primăvară,
    Ca săgeata zboară,
    Doamna noastră nouă
    Cu coada în două.
    (rândunica)
    O săgeată de cărbune
    Zboară iute peste lume!
    (rândunica)
    Zboară-n sus,
    Zboară-n jos,
    Neagră este
    De la coadă până la cioc.
    (rândunica)
    Motan cu blana tărcată
    Şi cu coada mult scurtată
    La urechi are-agăţaţi
    Doi cercei catifelaţi!
    (râsul)
    Foarfeci are,
    Nu croieşte,
    Cine-l ştie
    Îl ghiceşte!
    (racul)
    Cred că macu-i place tare
    Zilnic cere-n gura mare
    După atâta mac-mac-mac
    Pleacă să înoate-n lac.
    (raţa)
    Toată ziua stă pe lac
    Şi ne cere mereu… mac!
    (raţa)
    Nu e cerb, dar ţi se pare,
    Când îl vezi din depărtare!
    (renul)
    Burduhos, voinic şi gras,
    Are-un corn înfipt în nas!
    (rinocerul)
    Sus copaie,
    Jos copaie,
    La mijloc carne de oaie!
    (scoica)
    Tipsie peste tipsie,
    La mijloc e carne vie.
    (scoica)
    La înfăţişare-i slut,
    Este orb şi surd şi mut,
    Roade tot pe dedesubt!
    (sobolul)
    Pe luncă şi prin zăvoaie
    Scoate moşul muşuroaie!
    (sobolul)
    Este sprinten şi bălţat
    Dă năvală iarna-n sat!
    (sticletele)
    Parcă-i un curcan golaş
    Şi fricos şi uriaş!
    (struţul)
    Are solzi şi nu e peşte
    Şi când merge, se târăşte!
    (şarpele)
    Cureluşă pătată, vărgată,
    Prin iarbă lunecătoare,
    Şade vara tot la soare;
    De-o-ntâlneşti o ocoleşti.
    (şarpele)
    Cureluşă rece, unsă
    Sub pământ şade ascunsă,
    Iar atunci când iese afară
    De-o priveşti te înfioară!
    (şarpele)
    Cureluşă unsă,
    Printre flori ascunsă!
    (şarpele)
    De pe coadă l-ai călcat
    Se descolăceşte îndată
    Şi venin ai căpătat.
    (şarpele)
    Veghează-n două picioare
    Ca să vadă-n depărtare!
    (şoarecele de câmp)
    Cureluşă verde
    Prin iarbă se pierde.
    (şopârla)
    E un şarpe cu picioare,
    Să-mi ghiceşti ce nume are!
    (şopârla)
    Mic, cu inima haină,
    Roade sacul de făină!
    (şoricelul)
    Nu-i pisică, nici motan
    E vărgat şi roşcovan!
    (tigrul)
    Ai cu cine să-l asemeni
    Îl găseşti şi printre oameni.
    (trântorul)
    Are dânsul şi picioare
    Dar e-obişnuit să zboare;
    Ţin, ţin, ţin şi pişcătura…
    Cine-i obrăznicătura?
    (Ţânţarul)
    Slăbănog ca şi o scamă,
    Unde pişcă, lasă rană!
    (ţânţarul)
    Sunt mititel şi drăcuşor
    Şi mă hrănesc cu sânge de om.
    (Ţânţarul)
    Ce are barbă
    Şi totuşi nu e bărbat?
    (ţapul)
    Merge ţanţoş, îngâmfat,
    Încrezut că e bărbat.
    La bufet, când lumea-l cere,
    Ospătaru-l dă cu bere!
    (ţapul)
    Gheară-n cioc, gheară-n picioare
    Dă prăpăd prin zburătoare!
    (uliul)

     

    Cine umblă după mure
    Şi trăieşte în pădure?
    În bârlog petrece iarna,
    La prisacă merge vara.
    (ursul)

    În cojoc întors pe dos
    Mormăind morocănos,
    Umblă pustnic prin pădure
    După miere, după mure.
    (ursul)
    Lenevos cum e, nu şagă,
    Doarme, doarme iarna-ntreagă
    Şi visează el, vezi bine,
    Numai miere de albine.
    (ursul)
    Umblă moşul prin pădure
    După zmeură şi mure!
    (ursul)
    Umblă prin pădure,
    După fragi şi mure…
    Vara face tot mor, mor…
    Şi iarna stă în bârlog.
    (ursul)
    Vara umblu după miere,
    Iarna dorm să prind putere.
    (ursul)
    Vara, umblă prin pădure
    După fragi şi după mure.
    Mierea şi mai mult îi place
    Chiar dacă mai are… ace!
    (ursul)
    Vine moşul pe cărare,
    Cu cojocul în spinare.
    (ursul)
    Alb, greoi, cu părul fin,
    Seamănă cu Moş Martin!
    (ursul polar)
    Iarna-şi vâră nasu-n blană
    Şi din unghii îşi sug hrană
    Iar vara, sus pe munţi,
    Zmeură culeg desculţi.
    (urşii)
    Ea este bună la toate,
    Ne dă carne, ne dă lapte,
    Iar viţei mititei
    Se numesc copiii ei.
    (vaca)
    Este mare, coarne are,
    Hrănită bine e-n stare
    Să-ţi dea lapte şi smântână,
    Brânză proaspătă şi bună.
    (vaca)
    O sportivă cu renume
    Umblă-n pomi după alune.
    (veveriţa)
    Ronţăie nuci şi alune
    Sare graţioasă
    Coada-i e stufoasă –
    De-o ghiceşti, îndată spune!
    (veveriţa)
    Ţuş ghiduş, coadă roşcată
    Peste cetini aruncată.
    (veveriţa)
    Moşuleţul cel voinic
    Se-nfăşoară-n borangic!
    (viermele de mătase)
    Pare-albină, dar nu prea,
    Fiindcă-i leneşă şi rea!
    (viespea)
    Lacomă, gălăgioasă
    Ţopăie pe lângă casă!
    (vrabia)
    Are-o coadă înfoiată,
    Hoaţă este şi şireată
    Dar e vai de coada ei
    Când dă peste ea grivei.
    (vulpea)
    Coada ei este stufoasă
    Dar de găini nu se lasă.
    (vulpea)
    Cumetriţa cea şireată
    Vine-adesea prin vecini
    Şi-amatoare se arată
    Ca să cumpere găini.
    (vulpea)
    Roşcovana cea isteaţă
    Umblă pe la cotineaţă.
    (vulpea)
    Roşioară şi codată,
    Umblă noaptea prin poiată
    Şi la noi, şi la vecini,
    Ca să cumpere găini.
    De plătit nu le plăteşte,
    Dar pe loc le jumuleşte.
    Cum o cheamă?
    (vulpea)
    Cu coamă şi trup vărgat
    Pare un căluţ ciudat.
    Cine este, l-aţi aflat?
    (zebra)

    Detalii: Site-ul Cantecedecopii.com este un blog cu cantece dedicat tuturor copiilor, parintilor si bunicilor. Cantecul "Ghicitori despre animale si insecte" a fost adaugat in ziua de 12 ianuarie 2014 si este un videoclip ce apartine de categoria mult iubita de voi 'Ghicitori pentru copii . Se pare ca videoclipul "Ghicitori despre animale si insecte" este unul foarte popular din moment ce a fost vizionat de 1.378 ori. Va asteptam cu drag sa reveniti pe acest site in fiecare zi pentru a vedea ce noutati am mai adaugat pe site. Daca ti-a placut "Ghicitori despre animale si insecte", te invit sa ne votezi, sa lasi un comentariu pe facebook sau direct pe site. Multumim!!!

    Comentarii pentru Ghicitori despre animale si insecte

    FACEBOOK


    PUBLICITATE