Ghicitori despre animale si insecte

1.260 ori


Descriere :

Please complete the required fields.
Intampini probleme?


Citeste acum cele mai interesante Ghicitori despre animale salbatice , domestice, insecte de copii. Adaugam zilnic ghicitori noi pentru voi.

Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)
Din flori picuri de dulceaţă
Strânge dis-de-dimineaţă.
(albina)
Ghiceşte: care gospodină
Strânge pentru cină
Zahăr din grădină?
(albina)
Hărnicuţă gospodină
Strânge miere din grădină.
(albina)
Harnică, draga,
Înconjură dumbrava.
(albina)
Harnică şi aprigă,
Are-n gură numai miere,
Iar în coadă ţepi şi fiere.
(albina)
Inspectează floricele
Şi strânge nectar din ele!
(albina)
La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(albina)
Animal cu capu-n jos
Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos.
(ariciul)
Are zeci de ace groase
Dar nu ţese nici nu coase.
(ariciul)
Cine trece-ncet pe uliţi
Înarmat cu mii de suliţi?
(ariciul)
Cui îi place să se-mbrace
În cojoc cu mii de ace?
(ariciul)
Din grădina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A ieşit un ghem de scai
Ca să caute furnici.
Ce să fie oare, ghici?
(ariciul)
Pleacă moşu-ncet la vie
Cu scai mulţi pe pălărie!
(ariciul)
Trece paşa pe uliţe
Cu trei mii de suliţe.
(ariciul)
Nu e peşte, nici vapor
Uriaşul mărilor!
(balena)
Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai tare!
(barza)
Are coarne-ncârligate
Şi cu-alţi semeni se bate!
(berbecul)
Cine umblă gras, fălos,
Cu cojocu-ntors pe dos?
(berbecul)
Trece badea mânios
Cu cojocu-ntors pe dos.
(berbecul)
Găinuşă pestriţată
Cu coada mereu plouată!
(bibilica)
Vacă neagră, coarne late,
Îndreptate mult în spate,
Vara umblă să se scalde
În mlaştini cu ape calde!
(bivoliţa)
Când e viu, el trage carul
Iar tăiat, dintr-a lui piele
Face talpă tăbăcarul
Şi cizmarul tălpi, pingele.
(boul)
Când suge,
Când ară,
Când face din el ciubote.
(boul)
Cine întâi suge,
Apoi ară
Şi când piere
Merge pe stradă?
(boul)
Până-i mic,
Ţări cuprinde;
Dacă creşte,
Pământul risipeşte;
Dacă moare,
În joc sare.
(boul)
Fie cât o fi de cald,
Am eu unde să mă scald,
Căci îndată – ţup! – în lac
Şi încep să cânt: oac! Oac!
(broasca)
Holbată, cu gura mare,
Ca şi o lăcustă sare.
(broasca)

 

Farfurie umblătoare
Cu cap, coadă şi picioare.
(broasca ţestoasă)

Poartă-n spate o cetate
Şi din ea doar capu-l scoate!
(broasca ţestoasă)
Şapte puncte poartă-n spate
Şi-ajută pomii cât poate.
(buburuza)
E o babă supărată
Şade-n scorbură uscată,
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un vultan!
(bufniţa)
Ursuleţ cu alb vărgat
Rău cu vulpea e certat!
(bursucul)
Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare!
(cămila)
Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată!
(căprioara)
Care gâză stricătoare
Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: “Vai”!
(cărăbuşul)
Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ.
(câinele)
Când e frig,
Stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan!
(câinele)
E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună.
(câinele)
Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)
Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte?
(câinele)
Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)
Are coamă şi nu-i leu,
Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samar
Şi-l înham şi la docar.
(calul)
Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)
Mândru, înalt şi frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă în spinare.
(calul)
Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n pungă?
Îl ghiciţi foarte uşor!
(cangurul)
Are barbă, nu-i bărbat.
E gata de cocoţat!
(capra)
Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)
Dă şi lapte,
E şi joc,
Poţi să tai lemne pe ea
Şi-n trăsură-o poţi vedea;
Cine-i năzdrăvana?
(capra)
În aer ramurile-şi are
Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)
Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(cerbul)
Cu basc roşu şi în frac
Ciocăneşte un copac –
Scurt şi iute, ca să vadă
Inima-i de nu-i bolnavă.
(ciocănitoarea)
Vine “doctoru”-n pădure
Cu fes roş şi cu secure!
(ciocănitoarea)
Către soare se avântă
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)
Are mama o ulcea
Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii!
(cloşca cu pui)
Ia gândiţi-vă, copii,
Cine merge printre trestii
Şi din apă se hrăneşte
Prinzând câte-un pui de peşte?
(cocostârcul)
Am un ceas cu pieptene
Şi-n coadă c-o secere;
Cine-i?
(cocoşul)
Cât e vara – cucurigu!
Cucurigu – când dă frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)
Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini!
(cocoşul)
La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)
La trup pepene,
La cap pieptene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare,
Împunge cu clonţu-n soare.
(cocoşul)
Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat!
(codobatura)
Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă!
(coţofana sau ţarca)
O şopârlă de cinci coţi,
Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
(crocodilul)
Cine-şi cântă numele
Prin toate pădurile?
(cucul)
Cine umblă mult prin lume
Şi se tot strigă pe nume?
(cucul)
Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui!
(cucul)
Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă?
(cucuveaua)
Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)
Cine-i mândru şi-nfoiat
Şi cu moţ de nas legat?
(curcanul)
Uriaş cu nasul mare
Poartă oameni pe spinare!
(elefantul)
Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă!
(fazanul)
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic îl are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)
Parcă-i floare zburătoare
Şi are şase picioare!
(fluturele)
O păpuşă gogonată
Stă pe gheaţă înfăşată!
(foca)
Are ciocu-ncrucişat,
Desface conul de brad!
(forfecuţa)
Este mică chiar de tot,
Dacă treci, o calci sub toc,
Dar la ea în muşuroi
Face treaba ca şi noi.
(furnica)
Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)
Mică e şi harnică,
Dar nu-i deloc darnică.
(furnica)
Toată vara a lucrat
Hrană multă a adunat.
Mărunţică, aşa e ea,
Face munca cea mai grea.
(furnica)
Trec grăbite pe cărare
Patru sute de picioare.
Cine-s?
(furnicile)
Trei mărgele, doar, pe-o aţă
Se mişcă plină de viaţă!
(furnica)
Vine fuga pe cărare
Culegând la pietrişoare.
(găina)
Jupâneasa durdulie
Cu rochiţa cenuşie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gâsca)
Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâştele)
O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă.
Ea vorbeşte limbi vreo nouă
Şi-umblă veşnic după ouă!
(gaiţa)
Animal cu trup tărcat
Şi cu gât nemăsurat!
(girafa)
Are gâtul foarte-nalt
Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)
Nu-i canar şi nici scatiu,
Cu veşmântul auriu!
(grangurul)
Cenuşiu, cu alb stropit
Artist foarte iscusit!
(graurul)
Cine cântă toată vara
Prin fâneţe cu ghitara?
(greierele)
Zi şi noapte prin fâneţi,
Auzi mii de cântăreţi.
(greierii)
Un pitic, cumplit duşman,
Zi şi noapte iese-n lan,
Roade spice, boabe fură
În punguţele din gură!
(hârciogul)
Parcă-i câine urâcios,
Umblă mult cu capu-n jos,
Cu cadavre se hrăneşte,
Orişiunde le găseşte!
(hiena)
Elefant scurt în picioare
Intră-n apă la răcoare!
(hipopotamul)
Am un puişor de drac
Cu doi dinţi de greblă-n cap.
(iedul)
E fricosul cel mai mare
Iute-aleargă-n depărtare,
Dar la morcovi de îl chem,
Vine, doar să-i fac un semn!
(iepurele)
La deal repede şi fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)
Lungi urechi, picioare lungi,
Doar cu puşca îl ajungi!
(iepurele)
Urecheat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)
Stau pe-al ierbilor covor,
Speriaţi de umbra lor,
De-i pericol, ţuşti, spre zare,
Prelungi umbre zburătoare.
(iepurii)
Iedul cu şase picioare
Vrea ca lanul să doboare!
(lăcusta)
Nu e ţap, dar coarne are
Şi prin lanuri iute sare!
(lăcusta)
Ce se prinde-ndată vara,
Dar cu anevoie iarna?
(laptele)
Zână albă ca o vrajă
Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e? Cine-o ghiceşte?
(lebăda)
Nu e cal, dar are coamă
Şi-i puternic fără seamă,
Îl ghiceşti uşor, când vrei,
Că e scris pe banii mei!
(leul)
E un mic aeroplan
Cu aripi de celofan!
(libelula)
Mici pitici cu felinare
Umblă noaptea pe cărare!
(licuricii)
Scânteioară
Albăstrioară,
Zboară pe-ntuneric, zboară;
Luminează ici-colea.
Ce-i: felinăraş sau stea?
Licăreşte… licăreşte…
Numele cine-i ghiceşte?
(licuriciul)
Ce vieţuitoare zburătoare
Ce nu-i pasăre,
Are un nume de floare?
(liliacul)
Pare-a fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)
Şoricel cu aripioare
Poartă numele de floare.
(liliacul)
Zburătoare
Cu patru picioare.
(liliacul)
Melcul fără de găoace
Multă pagubă ne face!
(limaxul)
Se întinde şi se strânge
Şi lacomă suge sânge!
(lipitoarea)
O dihanie ciudată
Poartă-n gură o lopată!
(lopătarul)
Ciocoi ţeapăn şi hapsân,
El se vrea-n turmă stăpân!
(lupul)

 

Cărăuş vestit în turmă
Duce oile din turmă.
(măgăruşul)

Cine este urecheat
Şi mereu încăpăţânat?
(măgarul)
E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(măgarul)
E moţat, nu-i ciocârlan,
Are coiful năzdrăvan,
Chiar o glugă de cioban!
(mătăsarul)
Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în pom!
(maimuţa)
Are coarne, dar nu-mpunge,
Şi pe leneşi îi ajunge!
(melcul)
Casa mare-şi duce-n spate,
Pe tălpici adevărate,
Iar pe unde trece lasă
Fir de-argint şi de mătasă.
(melcul)
El nu fuge,
Nici nu împunge,
Merge încet pe cărare
Cu căsuţa în spinare.
(melcul)
Merge, merge…
Greu ajunge.
Are coarne,
Dar nu-mpunge,
Iar când pleacă la plimbare
îşi ia casa în spinare.
(melcul)
Stă întotdeauna-n casă,
Iar de ploaie nici că-i pasă
Şi, deşi n-are picioare,
Merge-agale pe cărare.
(melcul)
Totdeauna sunt acasă
Şi de ploaie nu îmi pasă…
Merg încet, dar chibzuit:
Pe-unde merg las drum albit.
Am şi coarne,
Şi le fac
Lungi sau scurte
După plac.
(melcul)
Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)
Pasăre galbenă-n cioc,
Fluieră un cânt cu foc!
(mierla)
Mâţă cu aripi de peşte
Şi cu colţii cât un cleşte!
(morsa)
Toată noaptea toarce dus
Fără furcă, fără fus.
(motanul)
Noi muncim întreaga vară,
Să o dăm din casă-afară,
Că-i urâtă şi murdară!
(musca)
Nu-i simpatică deloc!
Ţi se bagă-n nas, în gură,
Chiar şi-n oala de pe foc
Şi-n tigaia cu friptură.
(musca)
Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână!
(oaia)
Turmă mică, târâtoare,
Paşte-n pomi, nu pe ogoare!
(omizile)

 

Am o albă cămăruşă
Plină e de mâncăruşă.
(oul)

Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)
Am o casă văruită,
Peste tot este boltită.
(oul)
Arunci sus, îi alb
Pică jos, îi galben.
(oul)
Casă văruită,
Oval întocmită,
Peste tot boltită,
La mijloc cleioasă,
O aşezi pe masă.
(oul)
Cine şade în cuibar
Ca un cocoloş de var?
(oul)
Am un frate
Ţese-o pânză minunată
Fără iţe, fără spată.
(păianjenul)
Cine ţese-n colţ de casă
Pânză nouă de mătase?
(păianjenul)
Fără iţe, fără spată,
Ţese pânză minunată,
Subţire şi rară,
În case şi-afară.
(păianjenul)
Nu e mire, nici mireasă,
Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai ghiciţi numele lui!
(păunul)
Un hultan voinic, năuc,
Cu ciocul cât un uluc!
(pelicanul)
O surcică argintie,
Numa-n apă şade vie!
(peştele)
Şade “domnul” pe un banc
Numa-n cizme şi în frac!
(pinguinul)
Are blana mătăsoasă,
La căldură toarce-n casă;
La lăbuţe-are gheruţe –
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)
Care-i dobitocul
Ce păzeşte focul
Şi-şi spală cojocul?
(pisica)

 

Cu pernuţe la lăbuţe,
Cine calcă-ncetişor
Parcă umblă pe covor?
Iată bieţii şoricei
Fug iute din calea ei!…
(pisica)

Toarce lelea-ncetişor
Fără furcă şi fuior!
(pisica)
Cocoloş pe sub măsuţă
Îşi ia coada în lăbuţă
Şi isteţ precum e el
Îl prinde pe şoricel.
(pisoiul)
Mică, mică şi fricoasă
Creşte cucul, nu se lasă!
(pitulicea)
Stă la noi necontenit
Şi cântă: “tivit! tivit!”!
(piţigoiul)
Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Care umblă prin ogradă
C-un şurub în loc de coadă.
(porcul)
Butoi cu cârlig la coadă,
Ară ziua prin ogradă.
(porcul)
Şindil, mindil;
La bot ca pitacul,
La păr ca acul;
Vara în glod,
Iarna în pod.
(porcul)
Nu-i tractor, dar e în stare
Poieni, lunci, păduri să are!
(porcul mistreţ)
Duce veste
Ca-n poveste
Şi oricui el ştie-a spune
Că e semnul păcii-n lume.
(porumbelul)
Am o păsărică-n sac,
Soţie de pitpalac!
(prepeliţa)
Cântăreaţă delicată,
Vraja-i seara ne desfată!
(privighetoarea)
Ce moţată, dragii mei,
A prins Creangă într-un tei?
(pupăza)
Armăsar sprinţar,
Cât un fir de mac,
Unde sare
Urmă n-are,
Dar când paşte
Se cunoaşte.
(puricele)
Cine-i mic, mititel,
De se sperie şi Vodă de el?
(puricele)
Mic şi negru, cafeniu
Unde a sărit, nu ştiu!
(puricele)
Ară deşi n-are oase,
Şi-n pământ îşi face case.
(râma)
De cu primăvară,
Ca săgeata zboară,
Doamna noastră nouă
Cu coada în două.
(rândunica)
O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume!
(rândunica)
Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)
Motan cu blana tărcată
Şi cu coada mult scurtată
La urechi are-agăţaţi
Doi cercei catifelaţi!
(râsul)
Foarfeci are,
Nu croieşte,
Cine-l ştie
Îl ghiceşte!
(racul)
Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)
Toată ziua stă pe lac
Şi ne cere mereu… mac!
(raţa)
Nu e cerb, dar ţi se pare,
Când îl vezi din depărtare!
(renul)
Burduhos, voinic şi gras,
Are-un corn înfipt în nas!
(rinocerul)
Sus copaie,
Jos copaie,
La mijloc carne de oaie!
(scoica)
Tipsie peste tipsie,
La mijloc e carne vie.
(scoica)
La înfăţişare-i slut,
Este orb şi surd şi mut,
Roade tot pe dedesubt!
(sobolul)
Pe luncă şi prin zăvoaie
Scoate moşul muşuroaie!
(sobolul)
Este sprinten şi bălţat
Dă năvală iarna-n sat!
(sticletele)
Parcă-i un curcan golaş
Şi fricos şi uriaş!
(struţul)
Are solzi şi nu e peşte
Şi când merge, se târăşte!
(şarpele)
Cureluşă pătată, vărgată,
Prin iarbă lunecătoare,
Şade vara tot la soare;
De-o-ntâlneşti o ocoleşti.
(şarpele)
Cureluşă rece, unsă
Sub pământ şade ascunsă,
Iar atunci când iese afară
De-o priveşti te înfioară!
(şarpele)
Cureluşă unsă,
Printre flori ascunsă!
(şarpele)
De pe coadă l-ai călcat
Se descolăceşte îndată
Şi venin ai căpătat.
(şarpele)
Veghează-n două picioare
Ca să vadă-n depărtare!
(şoarecele de câmp)
Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
(şopârla)
E un şarpe cu picioare,
Să-mi ghiceşti ce nume are!
(şopârla)
Mic, cu inima haină,
Roade sacul de făină!
(şoricelul)
Nu-i pisică, nici motan
E vărgat şi roşcovan!
(tigrul)
Ai cu cine să-l asemeni
Îl găseşti şi printre oameni.
(trântorul)
Are dânsul şi picioare
Dar e-obişnuit să zboare;
Ţin, ţin, ţin şi pişcătura…
Cine-i obrăznicătura?
(Ţânţarul)
Slăbănog ca şi o scamă,
Unde pişcă, lasă rană!
(ţânţarul)
Sunt mititel şi drăcuşor
Şi mă hrănesc cu sânge de om.
(Ţânţarul)
Ce are barbă
Şi totuşi nu e bărbat?
(ţapul)
Merge ţanţoş, îngâmfat,
Încrezut că e bărbat.
La bufet, când lumea-l cere,
Ospătaru-l dă cu bere!
(ţapul)
Gheară-n cioc, gheară-n picioare
Dă prăpăd prin zburătoare!
(uliul)

 

Cine umblă după mure
Şi trăieşte în pădure?
În bârlog petrece iarna,
La prisacă merge vara.
(ursul)

În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure.
(ursul)
Lenevos cum e, nu şagă,
Doarme, doarme iarna-ntreagă
Şi visează el, vezi bine,
Numai miere de albine.
(ursul)
Umblă moşul prin pădure
După zmeură şi mure!
(ursul)
Umblă prin pădure,
După fragi şi mure…
Vara face tot mor, mor…
Şi iarna stă în bârlog.
(ursul)
Vara umblu după miere,
Iarna dorm să prind putere.
(ursul)
Vara, umblă prin pădure
După fragi şi după mure.
Mierea şi mai mult îi place
Chiar dacă mai are… ace!
(ursul)
Vine moşul pe cărare,
Cu cojocul în spinare.
(ursul)
Alb, greoi, cu părul fin,
Seamănă cu Moş Martin!
(ursul polar)
Iarna-şi vâră nasu-n blană
Şi din unghii îşi sug hrană
Iar vara, sus pe munţi,
Zmeură culeg desculţi.
(urşii)
Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)
Este mare, coarne are,
Hrănită bine e-n stare
Să-ţi dea lapte şi smântână,
Brânză proaspătă şi bună.
(vaca)
O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)
Ronţăie nuci şi alune
Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată spune!
(veveriţa)
Ţuş ghiduş, coadă roşcată
Peste cetini aruncată.
(veveriţa)
Moşuleţul cel voinic
Se-nfăşoară-n borangic!
(viermele de mătase)
Pare-albină, dar nu prea,
Fiindcă-i leneşă şi rea!
(viespea)
Lacomă, gălăgioasă
Ţopăie pe lângă casă!
(vrabia)
Are-o coadă înfoiată,
Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)
Coada ei este stufoasă
Dar de găini nu se lasă.
(vulpea)
Cumetriţa cea şireată
Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
Ca să cumpere găini.
(vulpea)
Roşcovana cea isteaţă
Umblă pe la cotineaţă.
(vulpea)
Roşioară şi codată,
Umblă noaptea prin poiată
Şi la noi, şi la vecini,
Ca să cumpere găini.
De plătit nu le plăteşte,
Dar pe loc le jumuleşte.
Cum o cheamă?
(vulpea)
Cu coamă şi trup vărgat
Pare un căluţ ciudat.
Cine este, l-aţi aflat?
(zebra)

Detalii: Site-ul Cantecedecopii.com este un blog cu cantece dedicat tuturor copiilor, parintilor si bunicilor. Cantecul "Ghicitori despre animale si insecte" a fost adaugat in ziua de 12 ianuarie 2014 si este un videoclip ce apartine de categoria mult iubita de voi 'Ghicitori pentru copii . Se pare ca videoclipul "Ghicitori despre animale si insecte" este unul foarte popular din moment ce a fost vizionat de 1.260 ori. Va asteptam cu drag sa reveniti pe acest site in fiecare zi pentru a vedea ce noutati am mai adaugat pe site. Daca ti-a placut "Ghicitori despre animale si insecte", te invit sa ne votezi, sa lasi un comentariu pe facebook sau direct pe site. Multumim!!!

Pentru a viziona videoclipul "Ghicitori despre animale si insecte" trebuie instalate :

Instalar Adobe Flash Player   Instalar Adobe Shockwave  

Comentarii pentru Ghicitori despre animale si insecte

FACEBOOK


PUBLICITATE