„Dorul şi limba” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, poetul national al Moldovei, care explorează legătura profundă și sacrală dintre limba maternă și patrie.
„Dorul şi limba” este o poezie care aduce în discuție importanța limbii materne și a patriei, evidențiind cât de strâns legate sunt aceste două concepte și cât de puternice sunt acestea în formarea identității individuale și colective. Într-un mod sensibil și poetic, Grigore Vieru reușește să transmită esența acestor sentimente și să aducă în prim-plan importanța valorii și iubirii față de limba maternă și patrie.
Poezia -Dorul şi limba de Grigore Vieru
Cerul e ţesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Din pământ izvorul iese,
Grâul – din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
