Codin se mutase de curand intr-un oras nou. Nu se obisnuise cu strazile, cu nua scoala si mai ales nu cunostea pe nimeni.
– M-am ratacit! Este pentru a nu stiu cata oara in numai trei zile! Gandea baiatul, tot invartindu-se in jur.
– Scuza-ma! Cred ca te cunosc. Esti noul meu vecin, nu-i asa? Mihnea, rosti baiatul, intinzand mana.
– Codin! M-am ratacit. Nu inteleg de ce mi se pare atat de greu drumul!
– Tot ce este nou te perturba si te sperie! E firesc! Te inostesc si am sa iti ofer cateva puncte cheie care sa te ajute sis a te orientezi.
– Multumesc, rosti Codin. Oferind un zambet cald, voios si extrem de sincer.
“Nu te vei descurca! Esti un baiat neatent, fara capacitatea de a se orienta in spatiu!”, ii sopteau in urechi diferite voci.
Codin s-a oprit in loc si s-a lovit usor cu palma peste ureche.
– Te simti bine? Esti cam palid!
– Sunt bine, nu am nimic O simpla ameteala!
– Codin, sa nu te temi! Oricui i se poate intampla sa se taceasca. Iti amintetsi de lectia de geografie cu punctele cardinale si faptul ca muscii crescuti pe copaci indica nordul?
– Da, imi amintesc, desigur.
– Vezi? Intotdeauna este nnecesar sa iti alegi un punct de reper! Nu ai de ce te teme! Important este sa iti mentii curiozitatea treaza, dorinta de a te deschide spre noi orizonturi. Faptul ca ai venit in acest oras, nu este intamplator. Viitorul ti se asterne luminos la picioare! rosti Mihnea.
Ingerii Nordului au aparut in spatele celor doi baieti si le-au afirmat: “Sunteti unici, plni de bucurie si de multumire pentru tot ceea ce va ofera viata”.
Codin a descoperit placerea de a calatori si a urmat cursuri de ghizi montani.
