CATEGORII: Povești și basme pentru copii
Vizualizari:70
Adăugat acum: 2 luni în urmă
Dacă ești un fan al poveștilor despre florile de primăvară, atunci dă play la Povestea Narcisei, o frumoasa poveste video publicată azi pe acest blog.
Narcisa era o zână mică și frumoasă, cu părul auriu și ochii albaștri ca cerul senin de primăvară. Era tare veselă şi vioaie.
Pasiunea Narcisei era să vopsească flori. Avea o găleată cu vopsele și o pensulă fermecată. La căderea nopții, când toți se duceau la culcare, ea zbura pe cer în toate părțile. Își petrecea toată noaptea vopsind flori.
Florile stăteau în sus drept și așteaptă cu nerăbdare până la venea Narcisa, să le îmbrace în culorile curcubeului. Nimeni nu știa că ea era cea mai care, în cursul nopții, le dădea florilor culorilor așa de frumoase .Într-o noapte, după ce vopsise florile sălbatice din centrul pădurii, ajunse la o grădină spălăcită, înconjurată cu un gard gigantic. Nu se vedea nici o floare. Zări o cabană stranie în mijlocul grădinii.
Nevăzând nici o floare pe care să o vopsească, Narcisa zbură mai departe. Se opri însă mirată:
– Parcă a suspinat cineva! spuse ea și se uită printre gard.
– Nu, Narcisa, nu intra! strigară florile sălbatice din afara grădinii. Aici locuiește sau vrăjitoare căreia nu-i plac florile și nu lasă pe nimeni să intre.
Dar suspinul se auzi din nou. Privind iar printre gard, Narcisa zări o floricică
mică şi gingaşă dar care nu avea nici o culoare.
– Mă simt așa de singură! spuse aceasta plângând. Albinele şi fluturii nu vin şi
pe la mine pentru că nu sunt frumoase. N-am nici un fel de culoare!
– Nu mai plânge, vă voi darui eu culori frumoase! spuse Narcisa.
Păşi dincolo de gard în timp ce florile, o imploră să nu intre în grădină.
– Florilor, vreau so ajut pe această micuță floare. E așa de tristă! Vreau să-i dau puțină culoare, so fac fericită, spuse Narcisa.
– Repede, vrăjitoarea încă mai doarme! Du-te și vopsește floarea înainte de a se trezi din somn! zise o pasăre ce stătea pe ramura unui copac.
Narcisa a îngenuncheat lângă floarea cea urâțică și a început so vopsească. Numai ce atinse floarea, când… cineva o trase de picioare.
– Ce faci aici? mormăi vrăjitoarea ameninţător.
Biata Narcisa încercă să-i spună vrăjitoarei că a vrut doar so vopsească pe floricica cea micuță.
– Ce? Să vopseşti o floare? O să-ţi dau eu vopsele!
O apucă de aripi și o aruncă departe de floare. Apoi luă găleata cu vopsele din mâna Narcisei și i le răsturnă pe cap.
– O, nu! Vopselele mele! strigă zână îngrozită.
Tocmai atunci se întâmplă o minune: din acei stropi de vopsea ce căzură pe pământ, răsăriră flori aurii. Toată grădina fu în curând acoperită cu flori galbene. Câteva picături ce ajunseseră pe nasul vrăjitoarei, s- au transformat și ele în niște flori aurii.
Vrăjitoarea care ura florile, se supără tare rău. Ea nu putea să oprească florile să înflorească și nu-i plăcea nici parfumul lor. Alergă furioasă spre căsuța ei, împachetă lucruri și plecă să caute altă pădure în care să se mute.
Briza dimineții a luat parfumul florilor aurii și la răspândit în toată pădurea. Ele erau tot așa de frumoase ca și Narcisa.
De atunci frumoasele flori aurii se cheamă narcise.
Aşa au apărut narcisele pe lumea!
Dacă ți-a plăcut acesta poveste despre flori de primăvară, vei adora cu siguranță și Povestea ghiocelului de Hans Christian Andersen.
