„Cântecul Toamnei”, interpretat de Mădălina Amon, este o piesă muzicală cu o atmosferă nostalgică, ce transmite emoții profunde și trăiri specifice sezonului toamnei. Vocea caldă și melancolică a artistei, acompaniată de sunetele delicate ale pianului, creează o atmosferă intimă și cuceritoare.
Versuri Cântecul Toamnei
E vorba de toamnă şi-abia mai încape
De-aramă şi scâncet lumina sub pleoape
Nu ştiu dacă frunza la mine sub gene
S-a stins de adio sau vru să mă cheme
Aşa cum se cerne sfârşitul de vară
Spre cer urcă frunze tribut să mă ceară
Încet trece ziua şi iarba mă doare
Încet vine noaptea mirosind a ninsoare
R: Şi nu ştiu dacă toamna
La mine în rană
E prima durere
Sau ultima vamă
2. Când frunzele toate cazându-mi pe umăr
Îmi seamănă trist şi încep sa le număr
Întâia povară e frunza căzută
Din multele veri, o fiinţă pierdută
Din tot ce a fost, cel mai tainic mă doare
Copilul din frunza foşnind sub picioare
Rămân crizanteme, redute deşarte
Târzii funerarii pentru frunzele moarte
