Ghicitori despre iarna

Am un copac cu patru crengi:
Una înverzeste,
A doua rodeste,
A treia vestejeste,
A patra se usuca.

(Anul)

Surori patru sunt pe lume
Care n-au acelasi nume;
Una trece prin ninsori,
Alta calca printre flori,
Una secera secara,
Alta-acasa rodul cara.

(Anotimpurile)

A venit baba din munti,
Peste râuri facând punti
Si a prins spunând povesti,
Flori de gheata la feresti.

(Iarna)

Laptele cerului,
Sub streasina cerului.

(Zapada)

Alba plapuma si moale
S-a întins pe deal, pe vale,
Iar când vine primavara,
Se topeste plapumioara.

(Zapada)

În vazduh plutesc,
Pamântul eu îl albesc.
De ma prinzi în mâna ta,
Las o lacrima pe ea.

(Zapada)

Ca faina, alb se cerne,
Alb covor ea se asterne.

(Zapada)

Nu-i faina, dar se cerne.
Nu-i covor, dar se asterne.

(Zapada)

Om facut de mâna mea,
Cu ochi negri si lulea.
Nici-un viscol nu-l rastoarna,
Ca e sprijinit de…iarna.

(Omul de zapada)

Sta în curte, lânga pom.
Îi zici om, dar nu e om;
Si când soarele-ncalzeste,
Nu-l mai vezi, ca se topeste.

(Omul de zapada)

Doisprezece frati alearga,
Anul cât este de lung;
Fug de zor prin lumea-ntreaga,
Niciodata nu se-ajung.

(Lunile anului)

Suntem patru surioare
Omului folositoare.
Îi aducem daruri mii,
Bucurii pentru copii!
Ghici, cine sunt cele patru surioare?

(Anotimpurile)

Sta pe loc si nici nu-i pasa
Si-i atâta de racit!
Dar nu vrea sa vina-n casa…
Ca nu-i place! – L-ati ghicit?

(Omul de zapada)

Tot cu vârfu-n jos
Creste, mereu creste,
Soare-l da jos!
Gerul îl ocroteste!

(Turturele de gheata)

Din argint, cernut din cer,
Tese iarna laicer,
Si-l întinde, alb si mare,
Sa-ti ia ochii pâna-n zare.

(Zapada)

Cine pune peste noapte
Un pod zdravan peste ape?

(Gerul)

Pe fereastra prinde flori
Si-n obraji lasa bujori.

(Gerul)

E un mos,
Cu nasul ros’.
Iarna lasa jucarii
La cei mai cuminti copii.

(Mos Craciun)

Fara cai si fara roate,
O naluca cu talpici
Fuge pe sosea de lapte…
Ce-o fi asta?… Ghici!

(Sania)

Cu ea iarna sus în deal
Vin iute nu am habar,
Pe zapada alunec tare,
Nimeni nu ne sta în cale?

(Sania)

Patru surori gemene
Par sa nu se-asemene. –
Una tese flori pe ramuri,
Alta tese flori pe geamuri;
Una coase în câmpii,
Holde galbene-aurii.
Cealalta ne cheama-n vie
La cules de razachie.
Patru surori gemene
Par sa nu se-asemene,
Dar noi stim de mult ca toate
Sunt la fel de minunate.

(Anotimpurile)

Stele reci de vânt purtate
Au cazut pe drum, pe strada,
Parca-s stele de matase,
Si sunt albe si usoare,
Ce sa fie oare?…

(Fulgii de zapada)

De la mare pân’ la munte,
Picura stele marunte.

(Ninsoarea)

Alba ca si creta,
Moale ca lâna,
Usoara ca pana,
Piere ca spuma.

(Zapada)

Moale, alba si pufoasa,
Pentru câmp e haina groasa.

(Zapada)

Cine-i mester iscusit
Si cu iarna a venit
Si-n fiecare dimineata
Îmi picteaza flori de gheata?

(Gerul)

Are talpi, n-are picioare,
Fuge iute doar la vale,
Iar la deal, urca agale.

(Sania)

Când nu e zapada
Doarme în ograda,
Dar când ninge-afara
Cu copiii zboara.

(Sania)

Cine-i oare mosul bun
Ce da daruri de Craciun?

(Mos Craciun)

De zapada câmpul e acoperit,
Nu mai sta ninsoarea.
Cine a venit?

(Iarna)

Mic, usor, purtat de vânt,
Cade, cade la pamânt,
Tine cald ca un vesmânt.

(Fulgul de zapada)

Parc-ar fi niste petale,
Ori stelute ce danseaza
Norii le presara iarna
Si pe gene ti le aseaza.

(Fulgii de zapada)

Strengar ce umbla hai-hui,
Uite-l în palma. Nu-i!

(Fulgul de zapada)

Stele reci de vânt purtate
Au cazut pe drum, pe strada,
Parca-s stele de matase,
Si sunt albe si usoare,
Ce sa fie oare?…

(Fulgii de zapada)

Desi nu e vara,
Albi fluturii zboara.

(Fulgii de zapada)

Vin oite de la mute
Cu stelute-n frunte.

(Fulgii de zapada)

Sta în curte, lânga pom.
Îi zici om, dar nu e om;
Si când soarele-ncalzeste,
Nu-l mai vezi, ca se topeste.

(Omul de zapada)

Tot cu vârfu-n jos
Creste, mereu creste,
Soare-l da jos!
Gerul îl ocroteste!

(Turturele de gheata)

Sunt alba si pufoasa,
Ma astern pe strazi, pe case,
Bulgari moi eu fac din ea
Si un mare om de nea.

(Zapada)