Poezia-Colindătorii de George Coșbuc

3269 Vizualizari

100% 5 Rates
3269 Vizualizari
11 ani în urmă
100%

CATEGORII: Poezii de Crăciun

Vizualizari: 3269

Adăugat acum: 11 ani în urmă

Dacă iți plac poeziile scrise de George Coșbuc, atunci dă play la poezia „Colindătorii”. Dacă ți-a plăcut acesta poezie, iți propun să citești și poezia „În Seara de Crăciun” de George Coșbuc.

Poezia Colindătorii de George Coșbuc

Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.

De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să ne culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce

Cum stă pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum suflă milos
Căldură că să-I facă,

Drăguț un miel cum I-au adus
Pastorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.

Și-auzi! Răsar cântari acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindă

Noi stăm cu ochii pironiți
Și fară de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Ler, Domnul mare!

Ei cântă înălțător și rar
Cântari de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,

De spini, de-ostași, și c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e’n cer suit
Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.

Și când tărziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.