Poemul „Dimineața”, scris de Vasile Alecsandri, ne poartă într-o călătorie poetică prin frumusețea naturii în lumina dimineții, dezvăluindu-ne câteva dintre cele mai pitorești imagini ale acestui moment al zilei.
În final, Vasile Alecsandri subliniază profunzimea și taina naturii, care pare să fie un univers în sine. Deși poate prezenta momente de lumină și întuneric, natura este mereu fascinantă și plină de mister.
Prin imagini descriptive și expresii sugestive, poemul „Dimineata” scris de Vasile Alecsandri ne înfățișează o imagine a naturii în lumina primelor ore ale zorilor, oferindu-ne o incursiune în frumusețea și energia dimineții, dar și în misterul și taina în care este învăluit universul natural.
Poezia Dimineața de Vasile Alecsandri
Zori de ziua se revarsa peste vesela natura,
Prevestind un soare dulce cu lumina si caldura,
In curand si el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua diminetii de pe campul inverzit.
El se-nalta de trei suliti pe cereasca mandra scara
Si cu raze vii saruta june flori de primavara,
Deditei si viorele, brebenei si toporasi
Ce razbat prin frunze- uscate si s-arata dragalasi.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca.
Pasarelele-si dreg glasul prin huceagul de sub lunca.
In gradini, in campi, pe dealuri, prin poiene si prin vii
Ard movili buruienoase, scotand fumuri cenusii.
Caii zburda prin ceairuri; turma zbiara la pasune;
Mieii sprinteni pe colnice fug gramada-n repejune,
Si o blanda copilita, torcand lana din fuior,
Paste bobocei de aur lang-un limpede izvor.
