Poezii despre flori pentru copii

2270 Vizualizari

0% 1 Rates
2270 Vizualizari
9 ani în urmă
0%

Vizualizari:2270

Adăugat acum: 9 ani în urmă

Aici poti citi cele mai frumoase poezii de primavara si toamna despre flori pentru copii. Daca detii o poezie despre flori si vrei sa fie publicata pe acest site, te astept sa ne-o trimiti.

TOPORASII
 de Emilia Plugaru
Ce frumoşi sunt toporaşii,
 Seamănă cu nouraşii.
 Peste iarba verde – pete,
 Violete, violete…
FIR DE FLOARE
Vântul trece lin, uşor
 Printre arbori şi deodată
 C-un parfum îmbătător
 S-a umplut pădurea toată.
Florile din jur se-ntreabă:
 - Poate vine-n ospeţie
 Vreo zeiţă de la îngeri?
 Să ne-mbete, cine ştie?
 - Nu, răspunde-nfumurată,
 Îndreptând capul spre soare,
 Floarea care printre flori,
 Este-n codru cea mai mare.
Nu e alta-aici ca mine,
 O zeiţă sunt doar eu!
 - Ah, îi zice atunci pădurea,
 Ai miros urât şi greu.
Eşti tu mare, eşti ghimpoasă,
 Dar zeiţă-i altă floare,
 Uite-o colo subţirică,
 Gingaşă, fermecătoare.
Stă cuminte, stă în umbră,
 Aplecată spre pământ,
 Lacrimi albe, mici, rotunde,
 Clopoţei de-argint în vânt…
Ea e floarea, ea-i zeiţa,
 A-nflorit întâia oară.
 Ne-a adus parfum ceresc
 Şi-i vom zice… Lăcrămioară.
CRIZANTEMA, DRAGA FLOARE
Crizantema,draga floare
 Nu ti-e frica de ninsoare?
 Nu ti-e frica ca dun cer
 Or sa cada flori de ger?
 Ba de ger imi este frica
 Iar zapada rau ma strica
 Daca-nghet eu mor indata
 Ma-ofilesc indurerata!....
LACRAMIOARA
 de Emilia Plugaru
Vântul trece lin, uşor
 Printre arbori şi deodată
 C-un parfum îmbătător
 S-a umplut pădurea toată.
Florile din jur se-ntreabă:
 - Poate vine-n ospeţie
 Vreo zeiţă de la îngeri?
 Să ne-mbete, cine ştie?
 - Nu, răspunde-nfumurată,
 Îndreptând capul spre soare,
 Floarea care printre flori,
 Este-n codru cea mai mare.
Nu e alta-aici ca mine,
 O zeiţă sunt doar eu!
 - Ah, îi zice atunci pădurea,
 Ai miros urât şi greu.
Eşti tu mare, eşti ghimpoasă,
 Dar zeiţă-i altă floare,
 Uite-o colo subţirică,
 Gingaşă, fermecătoare.
Stă cuminte, stă în umbră,
 Aplecată spre pământ,
 Lacrimi albe, mici, rotunde,
 Clopoţei de-argint în vânt…
Ea e floarea, ea-i zeiţa,
 A-nflorit întâia oară.
 Ne-a adus parfum ceresc
 Şi-i vom zice… Lăcrămioară.
GHIOCELUL
Spre sfirsit de iarna grea,
 De sub patura de nea,
 S-a ivit un ghiocel
 Aninat ca un cercel
 Intr-un virf de firicel
 Ghiocelul, clopotelul.
 El a dat de veste, el,
 Ca dorita primavara
 A venit din nou in tara
 Cu caldura si cu soare
 Pentru fiecare floare
GHIOCELUL
Alb de parcă-i scris cu creta
 Ca o rază subţirel,
 Cu zăpadă pe beretă
 A ieşit un ghiocel.
 Şi-n luminile poienei
 Pe sub cerul azuriu
 Se tot freacă pe la gene:
 E devreme?
 E târziu?