Legenda Mărțișorului

2348 Vizualizari

100% 2 Rates
2348 Vizualizari
10 ani în urmă
100%

Vizualizari:2348

Adăugat acum: 10 ani în urmă

O legendă veche Moldovenească spune că o vrăjitoare rea de iarnă se lupta aprig şi nu voia deloc să cedeze primăverii . Însă frumoasa Primăvara cu dăruire de sine si-a tăiat degetul iar cateva picături de sânge au căzut pe zăpada albă care ca topit.Iar mai apoi pe acel loc au crescut ghiocei , în aşa fel lupta a fost cîştigată de Primăvară şi iarna a cedat.
Pe meleagurile Moldave sunt multe tradiţii şi obiceiuri , dar unele din ele au dispărut iar altele sunt uitate , deaceia nu se ştie exact semnificaţia lor. Se zice ca prima zi de primăvară este ziua Babei Dochia ( personajul principal în toate legendele de Primăvară ) Baba Dochia este considerată ca zeiţă agrară, care pe 1 martie moare şi pe 9 martie renaşte .

Cu privire la simbolul martisorului circula mai multe legende. Una dintre ele povesteste cum a fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate.
Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.

Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.

Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.

Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.

In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.

De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.

Astfel, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul este si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba si rece, la primavara mustind de viata ca focul si sangele.

Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, semnifica intelepciunea barbatului. Snurul martisorului este, astfel, simbolul impletirii inseparabile a celor doua principii – o permanenta innoire.

Pentru a respecta traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pana cand apar semnele de biruinta ale primaverii : pana ce infloresc visinii ori trandafirii, pana se aude cucul cantand, pana ce vin berzele sau randunelele.