Poveste de Paște

Foile calendarului cădeau una câte una. Aşa că, zăpada s-a topit, florile s-au ivit fericite şi vesele. Berzele au revenit din ţările calde. Rândunicile lucrau de zor la construirea cuiburilor. A sosit vacanţa de Paşti. Copiii au scris iepuraşului.

Când zorii zilei au ridicat cortina de întuneric, Rilă-Iepurilă, a ieşit din vizuină. După câteva exerciţii de înviorare, a ronţăit un morcov delicios, şi-a spălat dinţii şi a pornit spre port.

– Unde fugi aşa grăbit, Rilă-Iepurilă? întrebă veveriţa Riţa.

– Pornesc în prima mea călătorie cu vaporul. Am luat bilet spre Ţara Ouălor.

– Ai dreptate. Se apropie sărbătoarea cea mare, în care tu deţii un rol important. La întoarcere să nu ne ocoleşti. Vrem să ştim  tot ce ai văzut şi ai făcut în călătoria ta.

– Cu siguranţă am să vă povestesc cu amănunte.

Un sunet puternic anunţa pregătirea vaporului de plecare.

– La revedere. Salutări familiei tale, spuse Rilă-Iepurilă şi o zbughi.

Aglomeraţie mare pe puntea vaporului. Cu un salt de iepure mâncător de morcovi, Rilă-Iepurilă a ajuns la timp să se îmbarce. A prezentat biletul şi şi-a ocupat cuminte locul. După câteva minute, iepuraşul s-a dus să privească oceanul. Apa era foarte limpede. Algele roşii, brune, verzi se mişcau voioase privind spre pasagerii vaporului. Delfinii au ieşit în larg, înotând în paralel cu vaporul. Colonii (bancuri) de peşti se deplasau acompaniând vaporul.

O umbră cenuşie acoperi pe negândite puntea vasului.

– Piraţii! Ne atacă piraţii, s-au auzit voci îngrozite.

Rilă-Iepurilă, clănţănind de frică, s-a ascuns sub o găleată găsită pe punte.

– Daţi-ne bijuteriile şi veţi scăpa cu viaţă, ordonă căpetenia piraţilor.

Cu mic, cu mare, oamenii s-au supus.

Din cauza faptului că tremura din toate încheieturile, găleata ce-l ascundea pe iepuraş se mişca.

– Ce-i asta? Ce se petrece aici? strigă uimit un pirat, ridicând găleata.

– Bună ziua, îngăimă Rilă-Iepurilă.

– Ce bunătate se ascunde aici! Priviţi dragii mei camarazi.

-Vă rrrroooog, vă immmploor, nu-mi faceţi rău. Vă dau un smoc de codiţă să vă poarte noroc.

– Da? Codiţa ta are puteri magice?

– Vvvă aaasigur.

– S-a făcut atunci, răspunse piratul.

Luând un smoc de codiţă, plus captura de la pasagerii vasului, piraţii au părăsit vaporul.

Toţi oamenii îl priveau miraţi pe Rilă-Iepurilă.

–         E adevărat că blăniţa ta are puteri magice?

–         Hahaaha. Nu, nici pe departe. Dar era singura şansă de a scăpa teafăr. Oamenii au nevoie de mine. Duc cadouri de Paşti.

–         Tu eşti unul din acei iepuraşi? şopti o doamnă îmbrăcată elegant, mirosind foarte frumos.

–         Da, sunt Rilă-Iepurilă, mesagerul îngerilor de Paşti.

–         Mă bucur că te-am întâlnit, şi doamna îl îmbrăţişă pe iepuraş, care se gâdilă şi începu să râdă.

–         Cred că am ajuns la destinaţie.

Nu au terminat de spus asta, că prin portavoce se auzi: „Final de călătorie. Suntem în Ţara Ouălor”.

Pasagerii vaporului s-au răspândit ca potârnichiile, care încotro.

Rilă-Iepurilă a rămas puţin în port, admirând clădirile colorate. Norii aveau forme de animale. Totul în preajmă avea formă de ou şi era pictat diferit.

-Bine ai venit Rilă-Iepurilă. Oul Împărat te aşteaptă se auzi vocea unui Ou cu lalele.

-Bine te-am găsit Ou-lalea.

Pe drum, iepuraşul a povestit spaima trasă cu piraţii. Oul-Lalea era cât pe ce să se spargă de emoţie.

La palat, Ouăle vesele, l-au întâmpinat fericite pe iepuraş. Îi făceau semne cu mâna, altele se înroşeau, altele se fâstâceau privindu-l printre genele lungi şi rimelate.

–         În cinstea sosirii tale, am organizat un spectacol, afirmă Oul- Împărat, îmbraţişându-l pe Rilă-Iepurilă.

–         Mulţumesc din suflet, dar nu era nevoie să vă deranjaţi.

Muzică, teatru prezentat de Oul-Clovn şi Ouăle-Dansatoare, ospăţ şi veselie au făcut deliciul (bucuria) iepuraşului.

În tot acest timp, şoarecii invidioşi, ascunşi prin pivniţe au dat atacul la cadourile pregătite pentru copii. Astfel, toate ouăle de ciocolată, cât şi cele frumos încondeiate sau vopsite în culori vii, au fost muşcate. Jucăriile au fost roase, la fel şi cărţile.

Furnicile au venit şi au dat vestea Oului-Împărat.

–         Nu am nicio soluţie. Nu ştiu ce se va întâmpla. Va fi un Paşte fără cadouri şi fără ouă, se tânguia împăratul.

Rilă-Iepurilă a venit cu ideea de a colora cu mic cu mare ouă şi de a confecţiona jucării din lemn şi coji de nucă.

Toate insectele împărăţiei, păsările cerului şi animalele din regat, au dat o mână de ajutor.

Cu mic, cu mare, păsări şi fluturi,

Ouă au pictat pentru salvarea Paştelui cel mult aşteptat.

Oul-Împărat s-a mai liniştit

Văzând că totul va fi rezolvat.

Şoarecii stăteau la pândă în găurile din pivniţe şi erau furioşi că Paştele era salvat. Uni plângeau de supărare, alţii îşi rodeau pur şi simplu cozile.

Rilă-Iepurilă împreună cu Ouăle Vesele puneau cadourile în saci.

–         Ouăle şi cadourile au ieşit mai frumoase decât ce pregătisem iniţial. Unde există veselie şi dorinţă de a face fapte bune, există reuşită, mărturisi Oul-Împărat.

–         Îţi voi scrie impresii de la copii, spuse Rilă-Iepurilă , urcând pe puntea vaporului care îl purta spre casă.

Paştele este o sărbătoare a prieteniei, a familiei, a iertării. Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe cruce pentru ca noi să fim iertaţi.

Dragi copii, să fiţi buni cu părinţii, cu bunicii, cu fraţii voştri, dar şi cu cei oropsiţi de soartă. Să dăruiţi cărţi, jucării, rechizite şi celor care nu au posibilitatea să le obţină.

Îmbrăţişări, zâmbete, bucurii şi un Paşte Fericit alături de iepuraşul Rilă-Iepurilă!